duminică, 20 ianuarie 2019

Adenomul de prostata


Hiperplazia benignă de prostată (adenomul de prostată) este o afecțiune specifică bărbaților, ce se manifestă printr-o mărire în volum a prostatei, de natură necanceroasă. Hiperplazia benignă de prostată mai este numită și hipertrofie prostatică benignă sau obstrucție benignă de prostată.

Hiperplazia benignă de prostată (HBP) este cea mai frecventă problemă a prostatei pentru bărbații peste 50 de ani, chiar dacă în cazuri rare poate afecta și bărbații tineri, sub 40 de ani. Apare de obicei la vârste înaintate, afectând aproximativ 50% dintre bărbații cu vârste între 50 și 60 de ani și 88% dintre bărbații cu vârsta peste 80 de ani.

Odată cu înaintarea în vârstă, prostata trece prin două perioade importante de creștere. Cea dintâi are loc în prima parte a vieții, la pubertate, când prostata își dublează mărimea. Cea de-a doua fază de creștere începe în jurul vârstei de 25 de ani și continuă pe aproape toată durata de viață. Hiperplazia benignă de prostată apare adesea cu cea de-a doua fază de creștere.

Mărirea în dimensiuni a prostatei are ca efect blocarea tractului urinar și reducerea intensității fluxului urinar, ceea ce înseamnă că întregul proces de urinare devine mai anevoios și mai dureros. Hiperplazia benignă de prostată nu este canceroasă, existând insa cazuri în care pacientul este diagnosticat cu adenom de prostată și cancer de prostată în același timp.

Cauze: 

Cauzele exacte ce determină apariția acestei afecțiuni nu sunt încă foarte clar stabilite de către oamenii de știință, dar studiile de specialitate au arătat că vina ar cădea asupra unei combinații de mai mulți factori. Dintre aceștia, procesul de îmbătrânire al organismului joacă un rol determinant, alături de dezechilibrul hormonilor masculini care apare ca urmare a îmbătrânirii.

De-a lungul vieții, organismul bărbaților produce testosteron, un hormon masculin, și mici cantități de estrogen, un hormon feminin. Pe măsură ce bărbații înaintează în vârstă, cantitatea de testosteron activ din sânge scade, crescând astfel raportul de estrogen din corp. Studiile științifice sugerează faptul că un raport prea mare de estrogen în prostată influențează rata de creștere a acesteia, generând astfel hiperplazia benignă de prostată.

Conform datelor statistice, există un risc crescut de apariție a hiperplaziei benigne de prostată în cazul bărbaților care:


  • au trecut de 40 de ani;
  • au sau au avut în familie cazuri de hiperplazie benignă de prostată;
  • suferă de diabet, obezitate sau de afecțiuni cardiovasculare;
  • au o viață sedentară;
  • suferă de disfuncții erectile.


  • Simptome:

    Există mai multe simptome care își fac simțită apariția încă din primele stadii ale bolii. Iată cum poți recunoaște prezența adenomului de prostată:


  • Urinări frecvente (de 8 ori pe zi sau chiar mai des);
  • Imposibilitate de a urina;
  • Urinări nocturne (în timpul peroadei de somn);
  • Flux foarte slab sau întrerupt al urinei;
  • Apariția nevoii bruște de a urinare și imposibilitatea întârzierii urinării;
  • Durere în timpul urinării sau după ejaculare;
  • Senzația că vezica urinară nu s-a golit complet la urinare;
  • Incontinență urinară;
  • Culoare sau miros ciudat al urinei.


  • Dimensiunea prostatei nu determină severitatea simptomelor. Astfel, există posibilitatea ca unii bărbați cu o prostată foarte mărită să experimenteze simptome ușoare, iar alții, cu un grad redus de mărire a prostatei, să experimenteze simptome severe.

    Diagnostic:

    Dacă ai peste 50 de ani îți recomandăm să nu aștepți manifestarea simptomelor pentru a-ți programa o vizită la medicul specialist în vederea realizării unor teste care îți pot confirma sau nu prezența bolii în organism. Medicul specialist poate diagnostica hiperplazia benignă de prostată pe baza istoricului medical (personal și al altor membri ai familiei), a examinării fizice și a testelor medicale. Iată modalitățile de diagnosticare pe care medicul specialist le va lua în considerare:

     Click

    Istoricul medical - Cunoașterea antecedentelor medicale personale, dar și ale celorlalți membri ai familiei, este unul dintre primele lucruri pe care medicul specialist le poate face pentru diagnosticarea hiperplaziei benigne de prostată.
    Examenul fizic (clinic) - Tușeul rectal este un procedeu destul de des întâlnit prin intermediul căruia medicul poate să atingă prostata prin peretele rectal și poate identifica eventualele nereguli în dimensiunea, textura și duritatea acesteia. Mulți doctori folosesc acest procedeu ca parte a examenelor fizice de rutină pentru bărbații peste 40 de ani, indiferent dacă au sau nu probleme urinare.
    Analize medicale
    - Testarea fluxului urinar oferă informații cu privire la intensitatea și cantitatea fluxului urinar.
    - Testele de laborator analizează urina cu scopul de a identifica infecțiile prezente în ea. Totodată, se poate testa și sângele pentru a se determina nivelele plasmatice ale antigenului specific prostatei (PSA).
    - Ecografia este foarte utilă pentru determinarea mărimii prostatei sau pentru identificarea neregularităților de la nivelul ei, cum ar fi abcesele.
    - Testele urodinamice se efectuează prin introducerea unei cantități de apă în vezică cu ajutorul unui cateter. În acest mod se urmărește stabilirea modului de funcționarea a musculaturii vezicii și a sfincterelor.
    - Cistoscopia permite medicului să vadă interiorul uretrei și vezicii urinare. Se efectuează prin introducerea unui cistoscop (tub subțire cu o cameră video la capăt) în uretră pentru a obține informații vizuale cu privire la starea prostatei și a vezicii urinare.
    - Testele reziduale post-urinare analizează cantitatea de urină rămasă în vezica urinară după încercarea de eliminare a acesteia. Acest lucru se îndeplinește cu ajutorul unei ecografii sau a unei sonde Folley introdusă prin uretră.
    - Pielograma intravenoasă constă în injectarea unei substanțe de contrast într-o venă din braț și efectuarea de radiografii ulterioare asupra tractului urinar. Astfel medicul specialist încearcă să determine dacă rinichii, ureterele și vezica urinară funcționează la capacitate maximă.
    - Pielografia retrogradă este o metodă de diagnosticare ce constă în injectarea unei substanțe de contrast în uretere și realizarea unor radiografii ale tractului urinar care să identifice cât mai precis locul unde se întrerupe fluxul urinar.

    Complicatii

    Chiar dacă, de obicei, se rezolvă fără complicații, hiperplazia benignă a prostatei poate duce la probleme majore pentru organism dacă nu este tratată corespunzător. Exemplele cel mai des întâlnite sunt insuficiența renală, deteriorarea rinichilor, prostatita, hemoragii la nivelul mucoasei, infecții urinare, pietre la rinichi sau apariția unor diverticuli vezicali.

    Dacă boala persistă și tractul urinar este blocat complet vezica se umple cu urină, lucru care poate cauza mărimea în volum a acesteia și în unele cazuri chiar explozia ei. Îți recomandăm așadar să te prezinți la medicul urolog în cel mai scurt timp posibil pentru a începe tratamentul hiperplaziei benigne de prostată încă din primele sale stadii.

    Tratament medical

    Există mai multe metode de tratament pe care medicul specialist ar putea să ți le prescrie.

    Tratament cu medicamente - Stadiile inițiale ale bolii pot fi tratate cu succes prin intermediul medicamentelor, deoarece acestea pot controla simptomele bolii și pot reduce la minim disconfortul provocat de aceasta. Atunci când vine vorba despre tipul medicamentelor, acestea pot intra în următoarele categorii:


  • Alfa-blocantele au rolul principal de a relaxa musculatura în zona în care vezica urinară se îngustează pentru a forma uretra, eficientizând astfel procesul de urinare.

  • Inhibitorii de 5-alfa sunt niște medicamente care contribuie la reducerea dimensiunilor prostatei, aducând-o în timp la mărimea sa normală. Efectul lor benefice se lasă uneori așteptate și câteva luni de zile, însă, motiv pentru care nu reprezintă prima opțiune medicamentoasă aleasă de medici;

  • Anticolinergicele ajută la eficientizarea procesului de urinare prin îmbunătățirea modului de funcționare a vezicii urinare. Astfel, pacientul nu mai simte atât de des nevoia de urinare și elimină o cantitate mai mare de lichid de fiecare dată.


  • Terapii cu laser - Sunt folosite de obicei tot pentru primele stadii de evoluție ale bolii, fiind metode de tratamente cu caracter invaziv minim. Aceste terapii cu laser au principalul obiectiv reducerea dimensiunilor prostatei și au avantajul de a nu necesita spitalizare pe o durată lungă. Iată care sunt opțiunile de terapie prin laser:
    - Terapia laser normală se efectuează prin introducerea unui tub subțire numit cistoscop în uretră prin intermediul căruia se eliberează mai multe unde laser ce distrug pur și simplu porțiunile mărite ale prostatei. Această metodă este destul de des aleasă deoarece nu are efecte secundate precum disfuncție erectilă sau incontinență urinară.
    - Enucleerea laser a prostatei constă în îndepărtarea țesutului în exces crescut la nivelul prostatei. Avantajul acestei intervenții constă în faptul că medicul poate analiza ulterior acest țesut pentru a identifica semnele unor alte posibile afecțiuni, precum cancerul de prostată. Mai mult decât atât, această procedură este una dintre cele mai sigure și eficiente opțiuni ale terapiilor cu laser, oferind rezultate care se mențin pe termen foarte lung.
    - Fotovaporizarea laser a prostatei se aseamănă în efecte cu procedura descrisă anterior, dar rezultatele nu pot fi folosite pentru alte analize după efectuarea ei.

    Terapie termală cu microunde - Constă în inserarea unui cateter special în uretră cu scopul de a elibera o anumită cantitate de energie sub formă de microunde. Acestea distrug țesutul hipertrofic al prostatei, dar efectele sale pot să-și facă apariția la câteva săptămâni de la intervenție. Este folosită de obicei în cazul pacienților cu prostate de dimensiuni mai mici, în stadiile inițiale ale bolii.

    Click


    Ablația cu ac - La fel ca în cazul procedurii de mai sus, se introduce un cateter în prostată prin intermediul căruia se eliberează energie de radiofrecvență ce are același scop: de distrugere a țesutului hipertrofic. Avantajul său constă însă în faptul că poate ținti spre regiuni hipertrofice mai profunde decât se pot atinge prin terapia termală cu microunde.

    Rezecția transuretrală a prostatei - Constă în introducerea unui instrument chirurgical în uretră cu ajutorul căruia se îndepărtează excesul de țesut prostatic. Ulterior, acesta poate fi analizat pentru identificarea altor posibile afecțiuni. Nu este o metodă foarte populară, deoarece se pretează doar pentru pacienții care au simptome destul de grave sau celor care au mai suferit intervenții chirurgicale anterioare.

    Prostatectomia - Este o intervenție chirurgicală ce se impune în cazurile în care există o hipertrofie extremă a prostatei și care constă în îndepărtarea completă a prostatei.

    Incizia transuretrală a prostatei - Este o intervenție chirurgicală ce presupune realizarea unor tăieturi la nivelul prostatei cu scopul de a îmbunătăți fluxul urinar. Nu se îndepărtează însă țesutul prostatic, deoarece este o intervenție aplicată de obicei în cazul pacienților cu boala în stadii inițiale.

    Alte sfaturi și soluții utile

    Ține cont și de următoarele lucruri pe care ți le recomandăm pentru a trece mai ușor peste această afecțiune, în cazul în care ea și-a făcut deja apariția în viața ta.

    Nu întârzia vizita la medic - Prezintă-te la medic în cel mai scurt timp cu putință după ce experimentezi primele simptome care ar putea să dea de gol prezența hiperplaziei benigne de prostată. Doar medicul specialist va reuși să pună un diagnostic corect și să stabilească un tratament care să elimine problema și să amelioreze simptomele. Urmează cu strictețe tratamentul impus de către medic și nu consuma medicamente fără recomandarea acestuia..

    Adoptă un stil de viață sănătos - Schimbă-ți stilul de viață și de alimentație în cazul în care e nevoie. Indiferent de vârstă, încearcă să renunți la vicii precum fumatul sau alcoolul, dar și să faci suficientă mișcare pentru ca organismul să poată dezvolta un mecanism de auto-apărare suficient de puternic cât să eficientizeze procesul de vindecare.

    Profilaxie

    Nu uita că prevenția este preferabilă oricărui tratament, oricât de eficient ar fi el. Iată mai jos câteva sfaturi pe care ar trebui să le iei în considerare pentru a te asigura că eviți apariția hiperplaziei benigne de prostată:


  • Nu sufoca organele genitale prin purtarea unor haine prea strâmte. Apelează tot timpul la haine mai largi, din țesături naturale;

  • Nu întârzia procesul de urinare atunci când nu ești nevoit. Mergi la baie imediat ce simți nevoia;

  • Stabilește-ți o viață sexuală regulată și evită contractarea bolilor cu transmitere sexuală;

  • Stabilește-ți un stil de viață sănătos în care să combini activitățile fizice cu o alimentație cât mai sănătoasă. Evită sedentarismul cât mai mult și renunță la vicii dăunătoare precum fumatul sau consumul excesiv de alcool, cafea și condimente;

  • Fă periodic vizite la medic pentru teste. Se impune cel puțin un consult urologic pe an pentru  bărbații cu vârsta peste 50 de ani;

  • Bea cel puțin 2 litri de lichide în fiecare zi.


  • În concluzie

    Hiperplazia benignă de prostată este o afecțiune de care bărbații cu vârsta peste 50 de ani au toate motivele să fie îngrijorați, dar cele mai multe probleme pe care le cauzează pot fi evitate cu succes dacă este identificată la timp și dacă nu se întârzie aplicarea tratamentului corespunzător.

    Sursa: Sexis
    Foto: NDNR
    ●       ●       ●

     OTO Forte  vine in sprijinul Dumneavoastra, pentru o viata sexuala sanatoasa si implinita.
    Pentru mai multe detalii accesati:

    Niciun comentariu:

    Trimiteți un comentariu